Ști unde mi-am lăsat sărutul?
Pe obrazul veșted, umed, supt,
Mi l-am lăsat uitat în palma
Mâinilor ce m-au crescut…
Cu el se învelește seara,
Prea obosită și tăcută…
Atât doar i-am lăsat lui mama,
Ce pot să-i dau? Ea nu vrea bani,
Nu vrea argint, nu vrea rubine…
Vrea o simplă mângâiere peste ani,
Și vrea să știe că sunt bine…
Acum, târziu, când seara vine,
Când îngerii te-au luat la cer,
Te simt de-a pururi lângă mine,
Și înduioșat, iertare-ți cer…
Lasă un răspuns