Mama

Ști unde mi-am lăsat sărutul?

Pe obrazul veșted, umed, supt,

Mi l-am lăsat uitat în palma

Mâinilor ce m-au crescut…

Cu el se învelește seara,

Prea obosită și tăcută…

Atât doar i-am lăsat lui mama,

Ce pot să-i dau? Ea nu vrea bani,

Nu vrea argint, nu vrea rubine…

Vrea o simplă mângâiere peste ani,

Și vrea să știe că sunt bine…

Acum, târziu, când seara vine,

Când îngerii te-au luat la cer,

Te simt de-a pururi lângă mine,

Și înduioșat, iertare-ți cer…

Distribuie poezia pe rețelele sociale:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *