Ironie

Azi nu mai scriu, nu scriu nimic.

Mă ceartă dimineața udă,

Cu gust amar, pornit spre trudă,

Fără cafeaua din ibric…

Căci dacă scriu cu iz de fiere

La nimeni gându-mi n-o să placă,

Perfid doar pixul e o mângâiere

O vrea, mă roagă și mă ceartă.

Nu scriu nimic, e dimineață…

E frig, pustiu și-n deasa ceață

Nu știu de-i rău dau de e bine…

Dar pixul…ei, pixul scrie fără mine.

Distribuie poezia pe rețelele sociale:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *