Dimineață hibernală ce de gânduri mă dezlegi,
Pură, dulce și senină ca un gust de scorțișoară,
Nu aluneca prin crengi și rămâi până diseară…
Foșnet de văzduh prin gene, dăruind fantasme albe,
Lasă-ți sufletul să zburde sărutând tăceri deșarte…
Dimineață hibernală ca o pură detaşare,
Zbor de îngeri printre noi ,
Mi-eşti răspuns şi întrebare, plâns de zămbet ,
Paşii-i goi.
Mă înfior ca de un dar…..,
Suflete, te ninge iar…..
Lasă un răspuns