Și mă trezesc cu trup de ghindă,

Cu chip de răvășiri mă strig,

Și mă privesc ca-ntr-o oglindă,

Și cred că sunt sau c-am murit…

E toamnă…, vuiet și ruine,

Și-n inimă iar tropot bate

Iarăși regrete, iar suspine

Depresii vii, depresii moarte…

Sunt singur. Sau mă mint că sunt.

Împovărat mă lupt amarnic

Să mă predau sau să mă-nving

Și de durere râd sarcastic.

E poate prima nebunie

Ce mă sufocă a uitare…

De ce am fost? De ce mai sunt?

Și n-am răspuns la întrebare.

Mă mir că trece și pădurea…

E tristă, udă și tot gri.

Și mă trezesc cu trup de ghindă,

A fi? A fi sau a nu fi?