Fără titlu

Undeva m-am rătăcit…

Nu mai ştiu unde,

Poate în zori, în asfințit..

Sau poate în rodul veștejit

Al vieții mele crude…

Undeva m-am înecat

În valuri de durere cruntă,

Si obosit am încercat

Să plec pe căi ce nu mă ajută. ..

Undeva, cândva, aproape sau departe

Aş vrea să te mângâi cu vorbe de alint,

Să-ți simt aroma, speranțele-mi sunt moarte,

Şi în întuneric trist eu viață să te simt..

Dar, poate că vreodată,

Mă voi întoarce iar,

Cu dor aprins în suflet, cu vechi melancolii,

Am să-ți sărut petala, mă vei primi în dar,

Tot singur, tot uitat,

Așa cum tu mă știi…

Distribuie poezia pe rețelele sociale:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *