Aştept ninsoarea şi zăpada ca o izbăvire,
Ca o detaşare de tot ce în ultimul timp m-a epuizat…
Peste negura găndurilor mele să curgă alb..
Vreau să simt că sunt ca un nou născut, fără dureri, griji, amintiri urâte.
Zăpada uitării să acopere griul din suflet…
Gri şi alb.
Şi vreau minunea de a se amesteca aceste culori iar rezultatul să fie roz.
Un roz sclipitor…
Lacrimi de fericire…
Lasă un răspuns